

Acum incepe sa se instaleze cu adevarat toamna...vantul incepe sa bata, copacii se golesc si florile se ofilesc.Totul ramane fara culoare, si da un aer trist si nostalgic, o natura obosita dupa o vara zbuciumata.Si totusi ramane un peisaj rupt din basme,care descrie romantism,suferinta si totusi atata frumusete prin culorile calde de galben,ruginiu,rosu. . ..Totusi ma regasesc in toamna,ma descopar treptat treptat in zilele ploioase, cand privesc picaturile de ploaie care se lovesc de geamul meu,imi da un sentiment ciudat ,de visare,care ma duce cu gandul departe.Frumusetea toamnei consta in modul in care o privim noi, ca pe anotimpul urat care deseori ne impiedica sa iesim afara din casa si e noroi,frig si umezeala;sau ca anotimpul cu peisaje superbe care ne da sansa sa traim si sentimente de nostalgie si tristete,mirosul de gutui care ne aminteste de copilarie (:D).
Crinul alb de la tine s-a ofilit...dar inca mai e acolo in vaza de pe birou,zilnic il privesc si astept sa il inlocuiesc cu altul..dar totusi astept... poate primesc tot unul de la tine.Are deja o 3 saptamani de cand imi tine companie si imi asculta necazurile, devenind un confident silit la tacere . . .Doar el mia ramas si bratara de pe mana stanga...fumul tigarii se ridica si el deja e combinatia perfecta al unui inceput de toamna .. un crin ofilit, fumul tigarii care e pe terminare si frigul care intra prin geamul intre-deschis. . .
Toamna a cazut,
Peste parcul mut.
Tainicule dor,
In zadar te alint.
Trandafirii mor.
Visurile mint.
Toamna trece acum.
Invelita in fum.
Unde-i de argint
Glasul ei sonor?
Trandafirii mor.
Visurile mint.
Toamna mi te ia,
Vis stingher, cu ea.
Lacrima de dor
Strop de margarint.
Trandafirii mor.
Visurile mint.


